ÉPOS, eposuri, s. n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÉPOS s. n. epopee. ◊ povestire, narațiune. ◊ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].
Sursa: Dicționar de neologisme
épos s. n., pl. éposuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÉPOS, eposuri, s. n. Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)