Cautam colaborator matematica

Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele epolet:

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].
Sursa: Dicționar de neologisme

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).
Sursa: Dicționaru limbii românești

epolét s. m., pl. epoléți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].
Sursa: Dicționar de neologisme

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).
Sursa: Dicționaru limbii românești

epolét s. m., pl. epoléți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].
Sursa: Dicționar de neologisme

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).
Sursa: Dicționaru limbii românești

epolét s. m., pl. epoléți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)