Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele epitrop:

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop.Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.
Sursa: Dicționarul etimologic român

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).
Sursa: Dicționaru limbii românești

epítrop (-pi-trop) s. m., pl. epítropi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epitrop m. 1. tutor, curator; 2. îngrijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp] – Din ngr. epítropos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop.Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.
Sursa: Dicționarul etimologic român

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).
Sursa: Dicționaru limbii românești

epítrop (-pi-trop) s. m., pl. epítropi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epitrop m. 1. tutor, curator; 2. îngrijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp] – Din ngr. epítropos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)