Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele episcop:

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].
Sursa: Dicționar de neologisme

epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.
Sursa: Dicționaru limbii românești

EPISCÓP1 (‹ ngr.) s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară, e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici, e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

EPISCÓP2 (‹ fr. {i}; {s} gr. episkopeo „a examina”) s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
Sursa: Dicționar enciclopedic

epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].
Sursa: Dicționar de neologisme

epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.
Sursa: Dicționaru limbii românești

EPISCÓP1 (‹ ngr.) s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară, e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici, e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

EPISCÓP2 (‹ fr. {i}; {s} gr. episkopeo „a examina”) s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
Sursa: Dicționar enciclopedic

epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)