EPIMÓNĂ, epimone, s. f. (Lit.) Comorație (2). – Din fr. épimone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EPIMÓNĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone].
Sursa: Dicționar de neologisme
EPIMÓNĂ, epimone, s. f. Comorație (2). – Din fr. épimone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)