EPICUREÍSM s. n. v. epicurism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EPICUREÍSM s.n. v. epicurism.
Sursa: Dicționar de neologisme
EPICUREÍSM (EPICURISM) (‹ fr.) s. n. 1. (FILOZ.) Concepțiile reprezentanților Școlii epicureice. 2. Concepția etică a lui Epicur, a discipolilor și a continuatorilor lui. Înrudită inițial cu eudemonismul; mai târziu a apărut adesea în forme vulgarizate și nu arareori a fost interpretată în termenii hedonismului. 3. Curent de valorificare și de reconsiderare a ideilor lui Epicur, în speță a eticii și atomismului lui, în Renaștere (M. Montaigne, J. Huarte, L. Valla ș.a.), în filozofia iluministă și materialistă din sec. 17-18 (P. Gassendi ș.a.).Sursa: Dicționar enciclopedic EPICUREÍSM s. n. v. epicurism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)