EPANORTÓZĂ s. f. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț, în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție. (< fr. épanorthose, gr. epanorthosis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EPANORTÓZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție. [Cf. fr. épanorthose, gr. epanorthosis].
Sursa: Dicționar de neologisme