ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].
Sursa: Dicționar de neologisme
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)