ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENÍGMĂ s.f. 1. Ghicitoare. 2. Lucru greu de înțeles, încâlcit, ascuns; taină, mister. 3. Joc distractiv, de obicei în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare; șaradă. [< fr. énigme, it. enigma, cf. lat. aenigma].
Sursa: Dicționar de neologisme
*enígmă f., pl. e (vgr. ainigma). Gîcitoare [!], cimilitură. Fig. Lucru greŭ de înțeles: natura e o enigmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită enigmă f. 1. expunerea unui lucru în termeni obscuri așa că trebue ghicit: cimilitură, ghicitoare; 2. fig. lucru greu de înțeles: enigma vieții EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)