ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a engólpion (engolpioáne), s. n. – Mică imagine sacră smălțuită, purtată la gît de anumiți demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (înv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sîn” (Murnu 21).Sursa: Dicționarul etimologic român
engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept [!] arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită engolpion n. iconiță de aur sau de smalț pe care arhiereii o poartă pe piept: ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei Fecioare (de aceea se mai numește panaghia, panaghion): ca un engolpion tocmai de minuni săvârșitor PANN. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)