ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].
Sursa: Dicționar de neologisme
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 