ENCEFALOGRAFÍE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ENCEFALOGRAFÍE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENCEFALOGRAFÍE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie].
Sursa: Dicționar de neologisme
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 