ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENANTIOMORFÍSM s.n. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern celor două entități. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)