EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].
Sursa: Dicționar de neologisme
*emolumént n., pl. e (lat. emolumentum, avantaj, folos, d. é-molo, e-mólere, a măcina tot, care vine d. mola, moară). Avantaj, profit, folos. Pl. Apuntamente, leafă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
emolumént s. n., pl. emoluménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)