EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].
Sursa: Dicționar de neologisme
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)