EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a -EMETÍC2 elem. „care provoacă vomă”. (< fr. -émétique, cf. lat. emeticus, gr. emetikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EMETÍC s.n. Tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină ca vomitiv. // adj., s.n. Vomitiv. [< fr. émétique, cf. gr. emetikos – care provoacă vomă].
Sursa: Dicționar de neologisme
EMETÍC1 s. n. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. (< fr. émétique, lat. emeticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*emétic, -ă adj. (vgr. emetikós). Vomitiv. S. n., pl. e. Vomitiv compus din tartrat de potasiŭ și antimoniŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
emetíc s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită emetic a. care face să vomiteze: praf emetic. ║ n. vomitiv în care intră antimoniu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)