EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EMACIÁȚIE s. f. emaciere. (< fr. émaciation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EMACIÁȚIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation].
Sursa: Dicționar de neologisme
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)