Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele elida:

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].
Sursa: Dicționar de neologisme

ELIDA (ELIS), nume dat în Grecia antică regiunii din NV Peloponesului, celebră prin orașul Olimpia, în care se organizau, o dată la patru ani, Jocurile Olimpice. – Școala din ~ și Eritreea, școală filozofică „socratică” din Grecia antică, de orientare eclectică, fundată de Fedon din Elis (sec. 4 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

elidá (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elideáză; ger. elidấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Elida f. țară în Grecia antică, la V. de Peloponez.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].
Sursa: Dicționar de neologisme

ELIDA (ELIS), nume dat în Grecia antică regiunii din NV Peloponesului, celebră prin orașul Olimpia, în care se organizau, o dată la patru ani, Jocurile Olimpice. – Școala din ~ și Eritreea, școală filozofică „socratică” din Grecia antică, de orientare eclectică, fundată de Fedon din Elis (sec. 4 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

elidá (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elideáză; ger. elidấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Elida f. țară în Grecia antică, la V. de Peloponez.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)