ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique].
Sursa: Dicționar de neologisme
ELECTRÓNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Ramură a științei care se ocupă cu studiul fenomenelor legate de mișcarea electronilor și a ionilor în corpuri sau în câmpurile electrice și magnetice. 2. Ramură a tehnicii care se ocupă cu tehnologia construcției, studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza fenomenelor electronice (1); aceste dispozitive dau posibilitatea amplificării unor semnale electrice slabe, comandării automate a unor procese, acumulării și transmiterii informației. ♦ Ramură a industriei electrotehnice care se ocupă cu producerea dispozitivelor electronice.Sursa: Dicționar enciclopedic
ELECTRÓNICĂ s. f. 2. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) electrónică s. f., g.-d. art. electróniciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
electronica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul electronic
electronică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul electronic