ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELECTROMAGNETÍSM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
electromagnetísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită electro-magnetism n. partea fizicei ce tratează despre raporturile între electricitatea și magnetismul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)