Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele electorat:

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ELECTORÁT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELECTORÁT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cât conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].
Sursa: Dicționar de neologisme

*electorát n., pl. e (d. elector; fr. électorat). Demnitatea principilor electorĭ aĭ Germaniiĭ. Țară supusă jurisdicțiuniĭ unuĭ elector: electoratu de Hessa Cassel a existat pînă la 1865.
Sursa: Dicționaru limbii românești

electorát s. n., pl. electoráte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

electorat n. 1. demnitate de elector al imperiului germanic; 2. întindere teritorială ce ținea de acest titlu: electoratul de Hessa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector. 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri. – Din fr. électorat, germ. Elektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ELECTORÁT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELECTORÁT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cât conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].
Sursa: Dicționar de neologisme

*electorát n., pl. e (d. elector; fr. électorat). Demnitatea principilor electorĭ aĭ Germaniiĭ. Țară supusă jurisdicțiuniĭ unuĭ elector: electoratu de Hessa Cassel a existat pînă la 1865.
Sursa: Dicționaru limbii românești

electorát s. n., pl. electoráte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

electorat n. 1. demnitate de elector al imperiului germanic; 2. întindere teritorială ce ținea de acest titlu: electoratul de Hessa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector. 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri. – Din fr. électorat, germ. Elektorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)