EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EGOÍST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egoism. (< fr. égoïste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EGOÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egoism. [Pron. -go-ist. / cf. fr. egoïste, it. egoista].
Sursa: Dicționar de neologisme
*egoíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care are vițĭu [!] egoizmuluĭ: Jidanu e foarte egoist.
Sursa: Dicționaru limbii românești
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoísteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită egoist m. cel ce nu se gândește decât la sine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)