Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele edita:

EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].
Sursa: Dicționar de neologisme

editá (-téz, -a't), vb. – A publica. Fr. éditer.Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.
Sursa: Dicționarul etimologic român

editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

edità v. a publica o carte, gravuri, muzică, etc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

edită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul edit

edita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul edit