EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcație sau o navă împotriva curentului cursului de apă.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext. persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
edéc (edécuri), s. n. – 1. Odgon, legătură. – 2. Povară, încărcătură. Tc. edek (Lokotsch 948), cf. sb. jedek.Sursa: Dicționarul etimologic român edec, edecuri s. n. (prst.) 1. client permanent și aproape impotent. 2. rudă de sânge. 3. servitor bătrân.Sursa: Dicționar de argou al limbii române edéc, edeclíŭ, V. ĭedec...
Sursa: Dicționaru limbii românești
edéc s. n., pl. edécuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)