ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ecuménic, -ă adj. (vgr. oikumenikós, universal; oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general. Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și ic- (după ngr.) în sec. 18-19.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. ecuménică, pl. ecuméniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ecumenic a. universal: conciliu, patriarh ecumenic, biserica ecumenică a răsăritului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii Biserici creștine. – Din fr. oecuménique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)