Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele echinocțiu:

ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ECHINÓCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
Sursa: Dicționar de neologisme

*echinócțiŭ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, și nox, noctis, noapte; fr. équinoxe). Timpu cînd zilele-s egale cu nopțile. – Această circumstanță se produce de doŭă orĭ pe an: la 21 Martie și la 21 Septembre [!], fiind-că atuncĭ, ceĭ doĭ polĭ aĭ pămîntuluĭ aflîndu-se la o egală distanță de soare, lumina luĭ se răspîndește de la unu la altu și luminează jumătate din pămînt, pe cînd jumătate rămîne în întuneric. Prima din aceste epoce [!] corespunde cu echinocțiu de primăvară, ĭar a doŭa cu cel de toamnă. Ecŭatoru se numește linie echinocțială fiind-că e echinocțiŭ orĭ de cîte orĭ soarele e pe această linie, adică la 21 Martie și la 21 Septembre.
Sursa: Dicționaru limbii românești

echinócțiu [țiu pron. țyu] s. n., art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)