ECHINGÍU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din tc. akınci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
echingíŭ, V. achingiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
echingíu v. achingíuSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ECHINGÍU s. m. v. achingiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 