Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele eșarpă:

EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



EȘÁRPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EȘARPĂ s.f. 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. 2. Eșarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].
Sursa: Dicționar de neologisme

*eșárpă f., pl. e (fr. écharpe, care însemna la început „pungă atîrnată de gît”, d. vgerm. skerpa; ngerm. scherbe, eșarpă, e luat înapoĭ de pe fr. V. și hîrb). Fîșie, bandă de stofă, cordon care se poartă de la umăr spre șold saŭ ca cingătoare ca semn distinctiv: eșarpă de primar. Fîșie care susține un braț rănit. – Și eșarfă (rus. šarf).
Sursa: Dicționaru limbii românești

eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

eșarpă f. 1. fășie lată de stofă: eșarpă de primar; 2. podoabă ce poartă femeile; 3. fășie petrecută după gât spre a sprijini un braț bolnav (= fr. écharpe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)