DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutileSursa: Dicționar de argou al limbii române
dădăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 să dădăceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dădăcì v. a crește un copil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)