DÂRÎ́, dârắsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsând dâre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fânețele, Să-mi dârăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dârá vb. I (TEODORESCU, P. P. 67)
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
dâr'î (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dâr'î, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârấtSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
dări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul dare
dări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul dare
dări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul dare