DÂRDĂÍ vb. IV. v. dârdâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dârdăì y. 1. a vibra, a răsuna: coardele vioarei dârdăiau; 2. a tremura de frig: dinții îi dârdăe în gură; 3. a vorbi mult, a spune fleacuri: ce mai dârdăiește guleratul de ciocoiu? Al. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÂRDĂÍ vb. IV v. dârdâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV.] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)