DUUMVÍR, duumviri s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat. duumvir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DUUMVÍR s.m. (Ist.) Magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. [Pron. du-um-. / < lat. duumvir].
Sursa: Dicționar de neologisme
duumvír s. m., pl. duumvíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DUUMVÍR, duumviri, s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)