DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dúrdă f., pl. e (d. durd). Un fel de pușcă cu țeavă foarte groasă. – Dim. durduliță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dúrdă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrdeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită durdă f. pușcă largă și scurtă: are durda ghintuită POP. [Lit. (arma) cea plină].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
durda - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul durd
durdă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul durd