DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeíriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] – De la Dumnezeu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)