DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. (Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dugheánă f., pl. enĭ și ene (turc. [d. ar.] dükkian, pop. tükkian, bg. dĭukĕán, ung. dogány). Est. Prăvălie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dugheánă s. f., g.-d. art. dughénei; pl. dughéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni]. – Din tc. dükkân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. (Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dugheánă f., pl. enĭ și ene (turc. [d. ar.] dükkian, pop. tükkian, bg. dĭukĕán, ung. dogány). Est. Prăvălie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dugheánă s. f., g.-d. art. dughénei; pl. dughéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni]. – Din tc. dükkân.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)