DUÉT, duete, s. n. Compoziție muzicală sau parte a unei compoziții muzicale care se execută pe două voci sau la două instrumente; grup vocal sau instrumental care execută o asemenea compoziție; duo. – Din it. duetto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it. duetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto].
Sursa: Dicționar de neologisme
* duét n., pl. e (it. duetto). Muz. Cîntare pentru doŭă vocĭ orĭ instrumente. Concert de doĭ cîntărețĭ. V. terțet. - Se zice și duo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
duét s. n., pl. duéteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită duet n. bucată de muzică pentru două voci sau pentru două instrumente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DUÉT, duete, s. n. Ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu. – Din it. duetto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DUÉT, duete, s. n. Compoziție muzicală sau parte a unei compoziții muzicale care se execută pe două voci sau la două instrumente; grup vocal sau instrumental care execută o asemenea compoziție; duo. – Din it. duetto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it. duetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto].
Sursa: Dicționar de neologisme
* duét n., pl. e (it. duetto). Muz. Cîntare pentru doŭă vocĭ orĭ instrumente. Concert de doĭ cîntărețĭ. V. terțet. - Se zice și duo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
duét s. n., pl. duéteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită duet n. bucată de muzică pentru două voci sau pentru două instrumente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DUÉT, duete, s. n. Ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu. – Din it. duetto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)