Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele dubală:

DUBÁLĂ s. f. v. dubeală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



dubálă (dubeálă), dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăcește; argăseală. 3. ființă mare și leneșă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

dubálă V. dubeală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dubálă (nord) și dubeálă (sud) f., pl. elĭ (rut. dubilo, id.). Mold. Trans. Acțiunea de a dubi. Substanță puturoasă cu care se dubește. Fig. Epitet ironic unuĭ țăran orĭ unuĭ boŭ leneș; hăĭs, dubală! Dubală țărănească, țăran necĭoplit: măĭ dubală! V. putoare, tigoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dubálă, s.f. – Soluție (din scoarță fiartă de arin) pentru argăsit pieile sau pentru vopsit lâna (Stoica, Pop 1984). – Din dubi „a tăbăci” + -ală.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

dubală f. Mold. argăseală: la cada cu dubală CR. [V. dubì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DUBÁLĂ s. f. v. dubeală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)