Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele dualitate:

DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DUALITÁTE s. f. 1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. ă puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse. (< fr. dualité, lat. dualitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DUALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezintă o natură dublă. 2. (Log.) Raport de opoziție între două funcții logice, astfel încât a doua poate fi obținută prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situație politică instabilă și temporară, care se manifestă prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, exprimând interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiași clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă și invers. [Cf. fr. dualité, lat. dualitas].
Sursa: Dicționar de neologisme

* dualitáte f. Dualizm. Caracteru lucruluĭ duplu: dualitatea omuluĭ (sufletu și corpu).
Sursa: Dicționaru limbii românești

dualitáte (du-a-) s. f., g.-d. art. dualitắții; pl. dualitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [Pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat. dualitas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)