DRIVE s. n. (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: dráiv] – Din engl. drive.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DRIVE [pron. DRÁIV] s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl. drive)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DRIVE s.n. v. draiv.
Sursa: Dicționar de neologisme
drive (angl.) [pron. drayv] (drive) s. n., art. drive-ul; pl. drive-uriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DRIVE, drive-uri, s. n. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză și o traiectorie razantă. [Pr.: dráiv] – Din engl. drive.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)