DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici, verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dragavéĭ m. (sîrb.). Ban. Olt. Ștevie (rumex patientia ș.a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
DRAGAVÉI s. m. Plantă erbacee perenă, răspândită în Eurasia și America, de c. 50 cm lățime, cu flori bisexuate, mici, verzui, cu frunze lanceolate de 10-20 cm lungime, cu margini încrețite, comestibile (Rumex crispus).Sursa: Dicționar enciclopedic dragavéi s. m., art. dragavéiul; pl. dragavéiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dragavei m. plantă ale cării frunze tinere, fierte, le mănâncă țăranul primăvara (Rumex crispus). [Derivat din drag, oarecum plantă prețioasă, căci cu sucul ei țăranul vindecă bubele (cf. serb. DRAGOVATI, a mângăia)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)