DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.Sursa: Dicționarul etimologic român
drácilă f., pl. ĭ și e (vsl. dračĭ, dračiĭe, mărăcinĭ; rus. dráčie, ceh. drač, bg. draka, un copăcel spinos. Cp. și cu vgr. drákaina, șerpoaĭcă, și drakóntion, o plantă). 1) Un copăcel spinos cu frunze roșiĭ, cu florĭ galbene dispuse în formă de strugurĭ și numit și lemn galben (bérberis vulgáris). Din fructel luĭ, care-s niște bobițe roșiĭ acrișoare, se face o dulceață bună contra boalelor de pept, scoarța luĭ e uzitată în medicină ca astringent, ĭar din lemnu luĭ se scoate o văpsea galbenă. Pe el trăĭește rugina grîuluĭ (puccinia gráminis) o cĭupercă parazită. 2) Cătină. – În est și drácină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DRÁCILĂ (‹ sl.) s. f. Arbust spinos, răspândit în Europa, înalt de 1-3 m, cu frunze simple, dințate, uneori transformate în spini, flori galbene în raceme și fructe bace negre-roșietice; coaja conține alcaloizi amari cu acțiune colagenă, ușor hipotensivă și vasodilatoare.Sursa: Dicționar enciclopedic drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dracilă f. arbust spinos ce se găsește prin lunci și prin tufișuri, servind la facerea gardurilor vii; rădăcina și lemnul său se întrebuințează în industrie ca plantă tinctorială (Berberis). [Slav. DRAČIĬE, mărăcine].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)