Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele doxă:

DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν.
Sursa: Dicționarul etimologic român

dóxă f., pl. e (ngr. dóxa, părere. V. doftă, paradox). Fam. Minte, pricepere, glagorie: n’aĭ și tu atîta doxă?
Sursa: Dicționaru limbii românești

dóxă (fam.) s. f., g.-d. art. dóxei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

doxă f. fam. minte, pricepere: fără doxă la cap ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DÓXĂ s. f. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)