DOTAȚIÚNE s. f. v. dotație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOTAȚIÚNE s.f. v. dotație.
Sursa: Dicționar de neologisme
* dotațiúne f. (lat. dotátio, -ónis). Acțiunea de a dota o persoană, un așezămînt. Veniturile provenite dintr’asta: Casa Dotațiuniĭ Oștiĭ. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dotați(un)e f. 1. acțiunea de a dota o persoană sau un așezământ; 2. venitul dat cu acest scop: casă de dotațiune a oastei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOTAȚIÚNE s. f. v. dotație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)