DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOTÁL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOTÁL, -Ă adj. De dotă, prin care se constituie o dotă. [Cf. fr. dotal, lat. dotalis].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dotál, -ă adj. (lat. dotalis). Al doteĭ, de dotă: act dotal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dotál adj. m., pl. dotáli; f. dotálă, pl. dotáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dotal a. relativ la dotă: venit dotal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)