DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din scr. dojnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dóniță (-țe), s. f. – Vas, găleată de lemn. Sl., cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls”, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, II, 98; Tiktin). Cf. doică.Sursa: Dicționarul etimologic român
dóniță f., pl. e (pol. dial. dónica și dójnica, șiștar, d. vsl. doĭnica, oaĭe alăptătoare, d. doiti, a alăpta. V. doĭcă. Cp. cu doĭnă). Est. Șiștar, găleată de muls. Vest. Cofă. Fata cu donițele, Orion, o constelațiune. V. hîrdăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dóniță, -e, s.f. – Vas, găleată de lemn, în care se mulge laptele. – Cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls„, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, Tiktin cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
dóniță s. f., g.-d. art. dóniței; pl. dónițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită doniță f. 1. Munt. vas cercuit de cărat apă; 2. Mold. găleată în care se mulg oile: vacă de doniță, vacă mănoasă. [Pol. DOĬNIȚA (din slav. doiti, a mulge)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DONIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din sb. dojnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din scr. dojnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dóniță (-țe), s. f. – Vas, găleată de lemn. Sl., cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls”, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, II, 98; Tiktin). Cf. doică.Sursa: Dicționarul etimologic român dóniță f., pl. e (pol. dial. dónica și dójnica, șiștar, d. vsl. doĭnica, oaĭe alăptătoare, d. doiti, a alăpta. V. doĭcă. Cp. cu doĭnă). Est. Șiștar, găleată de muls. Vest. Cofă. Fata cu donițele, Orion, o constelațiune. V. hîrdăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dóniță, -e, s.f. – Vas, găleată de lemn, în care se mulge laptele. – Cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls„, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, Tiktin cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
dóniță s. f., g.-d. art. dóniței; pl. dónițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită doniță f. 1. Munt. vas cercuit de cărat apă; 2. Mold. găleată în care se mulg oile: vacă de doniță, vacă mănoasă. [Pol. DOĬNIȚA (din slav. doiti, a mulge)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DONIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din sb. dojnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)