DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOMICILIÁR, -Ă adj. referitor la domiciliu. (< fr. domiciliaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOMICILIÁR, -Ă adj. Relativ la domiciliu. [Cf. fr. domiciliaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
* domiciliár, -ă adj. (fr. domiciliaire). Relativ la domiciliŭ. Perchezițiune domiciliară, făcută de poliție la casa cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești
domiciliár (-li-ar) adj. m., pl. domiciliári; f. domiciliáră, pl. domiciliáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită domiciliar a. privitor la domiciliu: vizită domiciliară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)