DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-și avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț. (< fr. domicilier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-și avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. domicilier].
Sursa: Dicționar de neologisme
domiciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 domiciliáză, 1 pl. domiciliém (-li-em); conj. prez. 3 să domiciliéze; ger. domiciliínd (-li-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită domicilià v. a-și stabili domiciliul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)