DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dodecár, dodecri, s.m. (înv.) veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române, în timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
dodecár (dodecári), s. m. – Monedă turcească de argint, la începutul sec. XIX. Valora 12 taleri. Ngr. δωδεϰόρι, de la δώδεϰα „doisprezece” (Tiktin; Scriban; Gáldi 174).Sursa: Dicționarul etimologic român dodecár m. (bgr. dodekári). O monetă care valora 12 leĭ vechĭ pe la 1800.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dodecár s. m., pl. dodecáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dodecar m. monedă veche din timpul lui Caragea, valorând 12 lei vechi: numără cele cincizeci pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele FIL. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în sec. XIX. – Din ngr. dodekária „duzină”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)