Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele docil:

DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



DOCÍL, -Ă adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile, lat. docilis].
Sursa: Dicționar de neologisme

* dócil, -ă adj. (lat. dócilis, d. docére, a învăța, a instrui. V. doctor). Blînd, supus, ușor de condus: copil, cal docil. Adv. Cu docilitate. – Și docíl (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

docíl adj. m., pl. docíli; f. docílă, pl. docíle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

docil a. ușor de condus: copil, cal docil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)