Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele dobanda:

DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DOBẤNDĂ (‹ dobândi) s. f. Preț (taxă) al serviciului de creditare pe care debitorul îl plătește creditorului, stabilit ca o cotă procentuală din suma împrumutată; volumul d. depinde de suma creditată, timpul de imobilizare a mijloacelor bănești, rata d. (exprimată în procente); d. simplă este proporțională cu timpul și mărimea creditului, spre deosebire de d. compusă care are o creștere exponențială în raport cu timpul de imobilizare a sumei creditate. ◊ D. fixă = d. a cărei rată rămâne constantă pe toată perioada de rambursare. D. variabilă = d. a cărei cotă se modifică în funcție de evoluția pieței ratei d.D. negativă = d. încasată de debitor (este o măsură de limitare a importului de capital). ◊ D. statuară = cotă procentuală din valoarea nominală a unei acțiuni pe care acționarii unei societăți au dreptul să o primească ca prime dividente. ◊ D. preferențială = rată a d., percepută la creditele în cont curent, constituind baza de calcul pentru stabilirea celorlalte genuri de d.
Sursa: Dicționar enciclopedic

dobấndă s. f., g.-d. art. dobấnzii; pl. dobấnzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dobândă f. 1. od., pradă, jaf: cu toate oștile și cu toată dobânda BĂLC.; 2. (sens modern) folos tras din bani dați cu împrumut: dobândă de 5 la sută. [Abstras din dobândi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit etc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)